Efemer

Cuvântul zilei,  al anului, al secolului, cuvântul vieții noastre.
Totul e efemer, mai ales timpul, și cât ai clipi din ochi, cât ai bate din palme, ne trezim bătrâni și frustrați că cineva ne-a furat banii cotizați la pensia privată.

Vine un moment în viață când muncim atât de mult, pentru casă,  mașină,  concedii, țoale… și uităm,  de alții,  și mai ales de noi, de simplitate, de bucuria unui pahar de vin alături de prieteni.
Poi.. nu prea mai avem prieteni, cel puțin nu dinăia adevărați,  ca în liceu, ca în facultate, când nu știam cum să ne ignorăm sufletele atât de mult, când nu prea ne păsa că scrie „Vero Moda” sau „made în piață la ruși” pe blugii noștri.
Ne pierdem în „stai să las impresie bună ” și „ce o să zică lumea”.
Ne judecăm,  mai ales fără să cunoaștem, ne bârfim și punem etichete.
Am uitat de îmbrățișări calde și sincere, am uitat de încurajări,  totul e o competiție între cine știe mai bine, cine e mai avut, mai deștept, mai harnic, mai bine îmbrăcat… cine le știe pe toate.

Și uităm că totul e efemer.
Mai ales timpul.. al meu.. al tău…

Mai

Astăzi e mai. Cu iz de ploaie și flori.
Astăzi sunt mamă și la ore târzii îmi privesc pruncul cum doarme.
Cândva demult era aprilie. Cu iz de ploaie și de… nu-mi aduc aminte.
În aprilie eram fetiță și la ore târzii îmi priveam colțurile sufletului.
Era așa o prăpastie între mine și lume, o discrepanță între zâmbetul și fricile mele, între plictiseala și jovialitatea cu care priveam oamenii.
Fantastic aprilie pentru o fetiță.

Puteam să fac incursiuni în cosmos și să aterizez în august.

Dar nu puteam nici să visez că o să vină mai.

Vreau să fiu balerină

Când eram mică, îmi doream să devin balerină. Îmi amintesc și acum că îmi  înfășuram un prosop pe cap, ca să am părul lung, și făceam piruete prin curte.
Nu știu de ce mă întorc la această amintire acum, după zeci de ani, dar încă simt căldura soarelui de atunci pe obraz, mirosul de praf și de iarbă.

Dacă aș putea să o privesc în ochi pe fetița de atunci, i-aș spune că nu, nu va deveni balerină, dar oh, va dansa din plin. În viață și prin viață.

„Vei dansa fetiță dragă!
Vei dansa de bucurie, cu prieteni dragi alături, descoperind lumea în același ritm.
Vei dansa de tristețe, cu bucăți rupte din tine, când inima ta nu mai bate în același ritm cu muzica lor.
Vei dansa în doi, cu lumea la picioare și stelele pe cer.
Alteori vei îngenunchia și vei lovi scena cu pumnii.
Vei alerga haotic fără să știi când ți-ai pierdut ritmul.

Abia când te vei așeza in rândul șapte, spectator tăcut pentru o clipă,  vei înțelege că dansul e viață,  și îți curge prin vene…”

Nu am știut niciodată să dansez.